Mamifere

Valea Ierului este o regiune a cărei faună de mamifere este relativ slab cunoscută, în ciuda faptului că o mare parte a acestei regiuni se suprapune cu arii protejate. În cursul ultimului secol impactul antropic a modificat puternic zona, ceea ce se manifestă cel mai remarcabil prin fragmentarea zonelor umede și a pajiștilor. Din această cauză unele specii de mamifere au avut de suferit, sau chiar au dispărut. Apariția monoculturilor în ultima vreme, în urma noului val de intensificare a agriculturii, reprezintă un alt factor care contribuie la schimbarea faunei, mai ales prin degradarea populațiilor unor specii din zonele agricole.

Studiile care au avut loc în cursul anului 2013 au evidențiat prezența unui număr de 36 specii de mamifere în Valea Ierului, dintre care 23 specii au fost identificate în urma cercetărilor de teren. În cele de mai jos prezentăm speciile cele mai caracteristice ale acestei zone. Poate doar cu excepția șoarecelui de câmp, toate aceste specii depind într-o măsură ridicată de activitățile antropice desfășurate în habitatele lor, care ar putea cauza chiar dispariția acestor populații. Conservarea acestor specii în Valea Ierului este așadar obligația noastră.

Vidra (Lutra lutra)

Vidra este carnivorul caracteristic al zonelor umede, destul de comună și în Valea Ierului, unde trăiește în toată zona studiată. Datorită faptului că este o specie ihtiofagă, adică se hrănește în mare măsură cu pești, este considerată dăunătoare în preajma pescăriilor și lacurilor de pescuit, și chiar suferă de persecuția umană.

Popândăul (Spermophilus citellus)

Poate cel mai carismatic rozător al pustelor, popândăul se mai poate întâlni în prezent pe unele pajiști din Valea Ierului, ce se întind de obicei în terenuri mai înalte, ferite de inundații, și care sunt folosite ca pășuni. Majoritatea coloniilor de popândăi din această regiune au dispărut în secolele trecute, iar cele rămase trebuie să facă față distrugerii și fragmentării habitatelor, abandonarea pășunatului și presiunii antropice. În Valea Ierului încă se mai cunosc colonii viabile, care însă sunt dependente de o folosință adecvată a pajiștilor.

Hârciogul (Cricetus cricetus)

Specie odinioară comună care făcea chiar pagube însemnate în zonele agricole, însă care în prezent se află într-un regres numeric continuu. În Valea Ierului pare a fi un mamifer rar, însă datorită fluctuațiilor numerice care caracterizează această specie, evaluarea realistică a mărimii populației din Valea Ierului respectiv identificarea statutului său de conservare necesită studii mai îndelungate. Culturile de grâu și de lucernă sunt foarte importante pentru această specie, iar prezența marginilor ierboase de parcele și a pârloagelor este o condiție a supraviețuirii sale.

Șoarecele de câmp (Microtus arvalis)

Este foarte comun în zonele agricole și pe pajiști, însă cu importante fluctuații periodice ale populațiilor. În Valea Ierului este de asemenea specie comună, abundența sa putând fi evaluată prin numărarea galeriilor sau prin analiza ingluviilor păsărilor răpitoare de noapte, fiind principala specie de pradă ale acestora, dar și a mai multor specii de mamifere carnivore.

Șoarecele de mișună (Mus spicilegus)

Specie caracteristică habitatelor agricole din zona panonică, însă în Valea Ierului aparent este destul de rară. Își construiește mușuroaie caracteristice (numite mișuni) pe terenuri arabile sau pajiști, acestea folosindu-ne și nouă în vederea clarificării distribuției speciei. Șoarecele de mișună prezintă fluctuații populaționale semnificative, fiind afectat de practicile agricole și de condițiile meteorologice.